Revin cu noutati. Incepand cu numarul 5 ma voi intrupa exclusiv online, mobile & social. Ma veti gasi sub forma de aplicatie pentru iPhone si iPad, inclusiv pdf, sper eu, cel tarziu la sfarsitul lunii februarie.

Asa arata schita planului editorial. Nu sunt schimbari semnificative fata de editia print din 2009, doar ca fustele mele sunt facute acum din matasuri, stofe si brizbrizuri reintegrate digital.

Lista e deschisa pentru propuneri si colaborari. Daca subiectul va tenteaza, trimiteti textele la adresa doamna_grasa[at]yahoo.com. Deadline: 21 ianuarie. Includeti hyperlink-uri cat se poate, nr. maxim de caractere cu spatii: 5000.

Sa va placa, zic!:)

1.Reviews:

Roman grafic

Benzi desenate

eBook review

Audiobook review

Literatură pe social media

bloguri

Interactive fiction

Stand-up comedy

Teatru (underground)/ de improvizaţie

Scenariu film/ jocuri

Romanţe, muzici

2.Literatură. Salon literar

Experimentul Patul lui Procust redat sub formă de foileton hypertextual

Mesterul Manole în variantă actuală de project management, Cristian Dinu

Puiul în variană actuală de literatură motivaţională, Cristian Dinu

Adrian Haidu

Adrian Ciocălău

Texte de stand-up

Fragmente din scenariile lui…. Tarantino, Cristi Puiu etc, etc.

Lyrics or poetry?

Blog

Video

3.Interviu  cu…

4.Backstage

PR şi Makreting editorial

Writing

Colţul editorului/ redactorului

Librari

5.IT & Gadget

Soft-uri pentru studiul literaturii et comp

iPhone/ iPad – noutăţi, easter eggs, gooddies pentru literaţi

applicaţii utile şi review-uri

site-urile editurilor & librăriilor din ţară şi de afară – review-uri, comparaţii

aplicaţii Facebook etc.

internet, browsere, site-uri, alte review-uri, recomandări

6.Divertisment fin. Lifestyle, bârfe

Horoscopul lui Haidu

Clipuri şi spoof-uri de pe Youtube

Do it yourself

Cronică prin SMS

Doamna Grasă s-a întors, dar nu oricum, de data aceasta către publicul larg fiindcă a simţit nevoia să evolueze. Asta nu înseamnă că va ignora studenţii de la Literele bucureştene unde s-a întrupat de atâtea ori în 2009-2010.

Explozia eBookurilor şi evoluţia accelerată a vizualului în zona literară, schimbarea de paradigmă pe care o trăim prin trecerea de la verbul „a citi” la verbul „a vedea”/ „a vizualiza” ne obligă aproape să ne exprimăm.

Se simte acut nevoia (de bun simţ, de altfel) unor texte care să comenteze apariţia tuturor acestor medii diverse prin care trece şi prin care se filtrează literatura (română) de azi:

Bloguri, eBook, audiobook, Facebook, YouTube, Second Life, benzi desenate, romane grafice, interactive fiction, scenarii de film sau de jocuri, textele teatrului independent, al teatrelor de apartament, versurile din hip-hop şi performance-uri sau chiar textele de stand-up comedy nu sunt cu nimic mai prejos de literatura „mare”, „înaltă”, „mainstream”.

Sunt filtre prin care literatura contemporană îşi trăieşte adevărata vervă. Urmuz a fost paraliterar. Tristan Tzara. Ionatan X Uranus, Eugen Ionescu. G. Călinescu oricât de open minded ar fi fost, tot n-a ştiut cum să-i ignore şi de ce.

Că sunt texte „de frontieră”, „anti-canonice”, „para-literare”, pentru noi nu contează atâta timp cât fac parte din realitatea imediată, din senzaţionalul (i)recuperabil… de pe Facebook!

Sub prea-latul său patronaj, Doamna Grasă îşi asumă maturitatea de a concentra toată această literatură într-un singur loc şi de a-i căpăta sensul. Că acest sens se va dovedi sau nu postmodernist, experimentalist sau avangardist, rămâne să judecaţi voi. Cel puţin nu vom putea fi acuzaţi că nu am încercat.

Şi, by the way, suntem generaţia care a prins Internetul pe Dial-up şi cartele cu 1 cent pe minut, care a folosit dischete şi walk-man-uri, care a jucat snake pe 3310 şi care a citit Noua Literatură şi a jucat trivia pe mIRC. Şi, totodată, cei care am început blogurile cu Yahoo 360, cei care acum folosesc smartphone-uri şi alte gadget-uri literare sua mai puţin literare.

Doamna Grasă va deveni, de asemenea şi prin urmare, terenul de joacă al acestor „efuziuni” subversive prin partea a doua dedicată exclusiv literaturii contemporane din online-ul românesc (şi nu numai).

A treia parte este rezervată continentului radioactiv numit şi „backstage literar” unde se vor discuta exerciţii şi probleme din interiorul industriei editoriale: PR şi marketing, editare, traduceri, tiraje, recuperări, writing, librării etc.

Ultima parte, dar nu cea de pe urmă, este partea care uneşte toate mediile literare menţionate mai sus prin care îşi află existenţa literatura din online: partea de IT & Gadget (fără a uita să adăugăm aici şi partea de divertisment care îmblânzeşte „zânele reci ale ciberneticii”).

Suntem deschişi şi către alte propuneri.

Să vă placă!

Doamna grasă creează un orizont de aşteptare diferit, provocînd cititorii atît prin titlu, cît şi prin tematica aleasă pentru dezbatere: Grafie şi pornografie. Cuprinsul este unul generos, reunind texte literare – proză şi poezie –, articole despre teatru, film şi muzică, interviuri sub forma unei discuţii de pe Messenger… mai multe aici.

Noua literatură (aprilie 2009)- un text mic, mic, mic:

Mă şi-ntrebam cînd o să mai apară o revistă care să reînnoade (cum altfel decît printr-o declaraţie de divorţ) tradiţia „insucceselor trecute”ale revistelor de la Litere…aici.

România literară (februarie 2010):

O foarte vioaie revistă studenţească apare, lunar, la Facultatea de Litere. Vezi aici.

Pentru cei dintre dumneavoastră care nu pot ajunge şi nu ştiu nimic despre numărul cinci, să intre pe site şi să considere totuşi că Doamna Grasă moare nu dacă-i  dispare redacţia ( care e, slavă domnului, întreagă) ci tocmai când nu mai scrie niciunul dintre voi.

Toate cele bune.

DG.

PS: Tot vineri, având în vedere că mai sunt câteva luni şi majoritatea celor din redacţie sucombă nevoii de masterate în alte părţi decât Bucureşti, o să vă povestim cum avem noi nevoie de cineva care să scrie editoriale, cineva care să se ocupe de layout-uri, cineva care să se milogească de articole, cineva, în fine, care să se ocupe mai departe de DG. Ca să rămână neamului ce va să fie, dencolo de olaturile timpului şi izvod drept viitorului.

Adi Ciocălău (poezie)

Diana Frânculescu (poezie)

Veniţi să-i audiaţi şi comentaţi. Mâine. La patru. La Bălcescu.

Te poţi afla printre aceia care nu au scris niciodată ceva mai personal decât simplul nume pe cuponul de tren redus cu care vrei să mergi în vacanţă sau pe coperta unei cărţi pe care tocmai ai cumpărat-o şi vrei să araţi că e a ta, însă această posibilitate e mică. Dacă te gândeşti mai bine, realizezi că ai uitat până şi tu de cutiuţa secretă din birou unde ai încuiat versuri de demult, scrisori parfumate, rânduri aşternute în momente pe care, oricât de încuiate le ţii, vor ieşi din nou la lumină. Dacă nu faci parte din acesată primă categorie, atunci sper că nu eşti nici persoana care îşi declară iubirea peste tot, oriunde găseşte un loc liber, fie că e banca din amfiteatrul facultăţii, zidurile proaspăt văruite din oraş sau, mai rău, lângă un tablou dintr-un muzeu. Între noi fie vorba, ar fi de preferat să îţi împărtăşeşti dragostea numai persoanei pentru care ai acele sentimente şi nu tuturor celor care asistă la un curs în facultate sau trec cu troleibuzul pe lângă peretele nou colorat.

Acceptând faptul că fiecare a scris sau a primit, cel puţin o dată în viaţă, o scrisoare de dragoste, atunci vă propun o explicaţie despre cum poate să te obsedeze acel plic în care s-a strecurat o iubire. În primul rând, dacă ai scris o scrisoare (chiar dacă nu recunoşti în public), aminteşte-ţi momentul pregătirii ei, emoţia cu care ai scris-o, teama de nu greşi, speranţa că destinatarul va reacţiona aşa cum îţi doreşti. Pe de altă parte, dacă te-ai aflat în postura destinatarului, atunci sigur te bucuri şi acum după ce, îndemnat de întrebarea mea iniţială, ai retrăit sentimente de uimire, nerăbdare, bucurie ce păreau închise pentru totdeauna în cutiuţa secretă.

Lăsând la o parte amintirea scrisorii din plic, vă rog să mai faceţi un ultim efort şi să vă răspundeţi la o altă întrebare: Este adevărat că noi, tinerii blamaţi prin mijloace de transport că suntem „altfel”, preferăm să trimitem sms.uri de iubire, să scriem blog-uri despre iubire, să compunem mail-uri cu smiley faces-uri pe lângă care zboară inimioare, în loc să luam stiloul în mână şi să scriem o scrisoare? Chiar dacă numărăm o singură întrebare, din ea derivă mult mai multe, începând cu: Mai ştim să scriem o scrisoare de iubire? Am cumpăra o carte care să ne înveţe? Am fi curioşi cum au scris alţii? E greşit să citim corespondenţa unor personalităţi pe care le ştim din cărţi, ascunse sub măşti scriitoriceşti? Am cumpăra un volum intitulat Scrisoare de iubire, dragoste, amor?

Andra Carbunaru

Nu de alta, dar e mişto să ai cenaclu. Şi presupun că sunt printre voi oameni care scriu, care nu ştiu dacă scriu bine sau nu, sau pur şi simplu care vor să discute lucruri care privesc scrierea/scrisul. Cenaclul d-lui Ion Manolescu a fost şi el mişto (câteodată chiar foarte) cât a durat, dar nu mai e; din vina nimănui.

Aşa că daţi sfoară-n ţară şi ridicaţi mâna care vreţi cenaclu!



Pentru detalii vezi: www.ciscer.ro